Luni

Cum ajunge apa din râul Argeş bună de băut pentru bucureşteni

Comenteaza Mai 4, 2009 – 10:23 am | Comenteaza pe Forum | Trimite prin Y!M | Trimite prin email | Tipareste |

Infrastructura interioară veche a blocurilor din Capitală face ca apa care curge de la robinet să fie de calitate îndoielnică. Uzina de la Roşu produce zilnic sute de mii de metri cubi de apă potabilă. Apa „brută“ din râu trece prin mai multe etape de purificare.

Mulţi bucureşteni s-au întrebat măcar o dată de unde provine apa de la chiuvetă şi dacă aceasta poate fi consumată cu încredere, fără riscul de a se îmbolnăvi. Fie că vine de pe conductă albă ca varul sau galbenă de rugină, cu presiune sau fără, calitatea apei de la robinet este încă o dilemă pentru mulţi dintre locuitorii Capitalei.

Pentru siguranţă, unii preferă să dea lunar sute de lei pe apa îmbuteliată, contribuind masiv la poluarea cu deşeuri plastice. Producerea apei îmbuteliate presupune în schimb, un consum mare de energie şi implicit poluare cu dioxid de carbon având în vedere cantitatea mare de petrol necesară obţinerii apei la pet.

Până să ajungă în paharul sau cratiţa consumatorului bucureştean, aceasta parcurge un drum lung, pornind de la stadiul de apă de râu, tulbure şi plină cu organisme de tot felul, până la cel de apă numai bună de băut.

Ţevile vechi din blocuri sunt de vină

Reprezentaţii Apa Nova spun că din uzinele de tratare bucureştene apa pleacă spre gospodăriile locuitorilor Capitalei cu un grad de siguranţă pentru sănătate incontestabil. “Apa produsă de noi suportă zilnic sute de analize. Este cea mai analizată apă potabilă”, spune Epsică Chiru, director general adjunct la Apa Nova.

El a adăugat că problemele privind calitatea apei apar la tranzitarea ţevilor interioare ale blocurilor, multe dintre acestea fiind foarte vechi. “Dacă ţevile interioare sunt schimbate, bucureşteanul poate consuma cu încredere apă de la chiuvetă pentru că este bună şi ieftină. Un litru de apă îmbuteliată costă în jur de 3 lei. Tot atâta costă 1.000 de litri de apă de la robinet”, a mai spus Chiru.

Apa bucureştenilor, din Dâmboviţa şi din Argeş

Întreg Bucureştiul este alimentat cu apă provenind din surse de suprafaţă, cea subterană nefiind conformă cu standardele impuse de lege, potrivit lui Epsică Chiru. Uzina de tratare şi de producţie a apei potabile de la Roşu furnizează aproximativ 250.000 metri cubi de apă pe zi locuitorilor Capitalei, ceea ce reprezintă o treime din necesarul Bucureştiului, restul provenind de la uzinele Crivina-Ogrezeni şi Arcuda. Uzina de la Roşu şi cea de la Crivina preiau apa “brută” din râul Argeş, iar staţia de la Arcuda este alimentată cu apă din râul Dâmboviţa.

În dreptul localităţii Crivina, aflată la aproximativ 17 kilometri de Bucureşti, apa “brută” a Argeşului este captată şi trece printr-un proces de pretratare.

Un grătar înlătură toate obiectele plutitoare cum ar fi peturile, pungile din plastic sau materiile pentru decantarea cărora nu este necesară utilizarea reactivilor. „Apa de suprafaţă poate conţine materiale în suspensie, substanţe organice sau organisme acvatice care trebuie înlăturate”, a spus Epsică Chiru. La Roşu, apa “brută” ajunge tulbure, precum borşul. Turbiditatea poate atinge uneori şi mii de grade, în condiţiile în care, pentru a putea fi consumată, turbiditatea apei nu trebuie să depăşească un grad.

Imediat au loc procesele de coagulare şi floculare, când particulele foarte fine, aflate în suspensie în apă, se adună sub formă de floconi sub acţiunea unui coagulant, în cazul Uzinei de la Roşu, sulfatul de aluminiu. Urmează apoi etapa decantării, când floconii se depun în şase decantoare cilindrice, având fiecare câte 48 de metri în diametru. În urma acestui proces, apa este destul de limpezită, gradul de turbiditate fiind mult scăzut.

Etapa filtrării cu nisip

După decantare, urmează filtrarea apei. Uzina de la Roşu dispune de 30 de filtre cu o suprafaţă unitară de 120 metri pătraţi. 28 dintre aceste filtre funcţionează cu nisip, iar celelalte două cu cărbune activ, acestea din urmă fiind parte a unui experiment. „Cărbunele activ are proprietăţi mari de îmbunătăţire a parametrului gust şi de asemenea este foarte bun pentru neutralizarea anumitor tipuri de poluare”, ne-a explicat Adrian Stanciu, director de producţie la Apa Nova.

Nisipul utilizat pentru filtrare este adus de la Aghireş, judeţul Sălaj. “Este vorba despre un nisip special. Se numeşte nisip cuarţos şi are o anumită granulozitate”, a precizat Epsică Chiru.

În urma parcurgerii întregii filiere de tratare, turbiditatea apei scade treptat, până când, înainte de dezinfecţia cu clor, aceasta ajunge să fie de doar 0,2 grade, ceea ce înseamnă de patru ori mai puţin decât prevăd normele europene în domeniu. La final, apa rezultată este dezinfectată cu clor, un tratament ce presupune eliminarea bacteriilor, viruşilor şi paraziţilor. “Clorul este cunoscut ca fiind cel mai eficient dezinfectant. Are avantajul de a distruge eventualele microorganisme care rămân în apă după toată filiera de tratare”, a spus Epsică Chiru.

La ieşirea din uzină, apa este transportată prin apeducte de beton la cele 20 de rezervoare situate la periferia Capitalei. Apa potabilă este apoi pompată din rezervoare şi trimisă în reţeaua de alimentare.

750 de mii de metri cubi reprezintă necesarul zilnic de apă potabilă la nivelul Capitalei.

Trei staţii de tratare

Apa potabilă pentru municipiul Bucureşti este furnizată de trei uzine: Roşu, Arcuda şi Crivina. Uzina de la Arcuda a fost prima staţie de producere a apei din Capitală. Aceasta a fost construită în anul 1900.

Dacă ţevile interioare sunt schimbate, bucureşteanul poate consuma cu încredere apă de la chiuvetă, pentru că este bună şi ieftină.

Epsică Chiru, director general adjunct Apa Nova

Sursa: Adevarul

apa de la chiuveta, apa potabila, decantoare